Vitamina D are un rol important în absorbția calciului, sănătatea oaselor și funcționarea normală a organismului, iar nivelurile scăzute pot apărea atunci când producția la nivelul pielii, aportul alimentar sau absorbția nu sunt suficiente. Expunerea la radiațiile ultraviolete B permite pielii să producă vitamina D, însă eficiența acestui proces diferă considerabil în funcție de anotimp, latitudine, vârstă, pigmentarea pielii și stilul de viață.
Deficitul nu poate fi identificat cu certitudine doar pe baza unor simptome precum oboseala sau durerile musculare, deoarece acestea sunt nespecifice și pot avea numeroase alte explicații. Atunci când există factori de risc sau suspiciune clinică, medicul poate recomanda determinarea concentrației sanguine de 25-hidroxivitamina D, cunoscută și ca 25(OH)D. Rezultatul trebuie interpretat în contextul stării generale de sănătate și al istoricului medical.
Persoanele cu expunere redusă la soare
O mare parte din vitamina D poate fi produsă la nivelul pielii sub acțiunea radiațiilor UVB. Persoanele care petrec foarte puțin timp în aer liber, lucrează predominant în interior sau au mobilitate redusă pot avea o producție cutanată mai mică.
Și anotimpul contează. În anumite regiuni, în lunile cu zile scurte și un unghi solar nefavorabil, producția cutanată poate scădea semnificativ. Expunerea prin geamul unei ferestre nu produce același efect, deoarece sticla blochează în mare măsură radiațiile UVB relevante pentru sinteza vitaminei D.
Acest lucru nu înseamnă că expunerea neprotejată și prelungită la soare este recomandată. Protejarea pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ultraviolete rămâne importantă.
Vârsta înaintată poate crește riscul
Odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea pielii de a produce vitamina D poate scădea. În plus, persoanele vârstnice pot petrece mai puțin timp în aer liber și pot avea o alimentație mai puțin variată.
Riscul poate fi și mai relevant pentru persoanele instituționalizate sau cu mobilitate limitată. În același timp, sănătatea osoasă devine deosebit de importantă la această vârstă, deoarece deficitul sever și prelungit de vitamina D poate contribui la probleme de mineralizare osoasă.
Necesitatea suplimentării și doza potrivită trebuie stabilite individual, mai ales dacă există osteoporoză sau alte afecțiuni.
Pigmentarea pielii influențează sinteza vitaminei D
Melanina, pigmentul care determină în mare parte culoarea pielii, absoarbe radiațiile ultraviolete. Persoanele cu pielea mai închisă la culoare pot necesita, în aceleași condiții de mediu, o expunere UVB mai mare pentru a produce o cantitate comparabilă de vitamina D.
Aceasta este doar una dintre variabilele care influențează nivelul vitaminei. Alimentația, locul în care trăiește persoana, timpul petrecut în exterior și starea de sănătate trebuie analizate împreună.
Pigmentarea pielii nu reprezintă, prin ea însăși, un motiv pentru administrarea unor doze mari de suplimente fără evaluare.
Afecțiunile digestive pot reduce absorbția
Vitamina D este liposolubilă, iar absorbția sa depinde de procesele digestive normale. Afecțiunile care provoacă malabsorbție pot crește riscul unui nivel scăzut.
Boala celiacă, anumite boli inflamatorii intestinale și alte probleme care afectează absorbția nutrienților pot fi relevante. Riscul poate exista și după unele intervenții chirurgicale asupra aparatului digestiv, inclusiv anumite operații bariatrice.
În astfel de situații, simpla utilizare a unui supliment în doza obișnuită poate să nu fie întotdeauna suficientă, iar monitorizarea medicală poate deveni necesară.
Obezitatea poate modifica disponibilitatea vitaminei D
Persoanele cu obezitate prezintă frecvent concentrații sanguine mai reduse de 25(OH)D. Vitamina D este liposolubilă, iar distribuția sa în organism diferă în funcție de cantitatea de țesut adipos și de alți factori metabolici.
Această asociere nu înseamnă că toate persoanele cu obezitate au automat deficit. Analizele și contextul clinic sunt cele care permit o evaluare adecvată.
Dozele foarte mari luate preventiv nu sunt o soluție lipsită de riscuri, indiferent de greutatea corporală.
Bolile renale, hepatice și unele medicamente contează
Vitamina D trece prin mai multe etape de transformare înainte de a putea fi utilizată corespunzător de organism. Ficatul și rinichii au roluri importante în acest proces, astfel încât anumite boli cronice ale acestor organe pot influența metabolismul vitaminei D.
Unele medicamente pot modifica, de asemenea, metabolizarea acesteia. Persoanele care urmează tratamente pe termen lung nu ar trebui să le întrerupă pentru acest motiv, ci să discute cu medicul dacă este necesară monitorizarea.
Suplimentarea nu trebuie făcută la întâmplare
Vitamina D poate fi obținută și din alimentație, inclusiv din pește gras, gălbenuș de ou și produse fortificate, însă cantitățile diferă între alimente. Atunci când există deficit confirmat, medicul poate recomanda suplimentarea în funcție de valoarea analizelor și de factorii individuali.
Mai mult nu înseamnă automat mai bine. Administrarea excesivă de vitamina D poate crește concentrația calciului în sânge și poate provoca efecte nedorite.
Riscul de deficit de vitamina D este influențat de expunerea solară, vârstă, pigmentarea pielii, absorbția digestivă și anumite boli sau tratamente. Prezența unui factor de risc nu confirmă însă singură deficitul. Informarea corectă, evaluarea medicală atunci când există indicație și utilizarea suplimentelor în doze potrivite permit corectarea nivelurilor scăzute fără expunerea inutilă la doze excesive.
